În calitatea de stat membru al Uniunii Europene, de la 1 ianuarie 2007, România trebuie să işi îndeplinească obligaţiile pe care şi le-a asumat prin Tratatul de aderare.
Având în vedere acest fapt, legislaţia naţională detaliază şi facilitează aplicarea în practică a legislaţiei Uniunii europene. Supremaţia dreptului comunitar impune ca aceasta să nu poată deroga de la dispoziţiile legislaţiei UE. Şi hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele Uniunii Europene se aplică în mod obligatoriu între părţile din proces, tuturor autorităţilor publice din toate statele membre, precum şi persoanelor fizice şi juridice din statele membre ale UE.
În aceste condiţii este deosebit de important ca autorităţile publice şi beneficiarii proiectelor cofinanţate din fonduri europene să cunoască şi să aplice legislaţia UE, precum şi legislaţia naţională armonizată cu aceasta, cu scopul de a preveni şi a combate posibilele nereguli şi fraude. În acest sens, un accent deosebit pentru beneficiarii de fonduri europene se pune pe prevenirea situaţiilor de incompatibilitate şi/sau conflict de interese, situaţii care pot conduce la sancţiuni administrative şi penale.
Un rol esenţial în acest proces îl are monitorizarea permanentă a implementării proiectelor, pe toată durata de implementare şi ulterior în perioada post implementare.
În proiectele care includ lucrării de construcţii, o utilizare eficientă a fondurilor europene, dar şi evitarea corecţiilor financiare/cheltuieli neeligibile, reprezintă obiective ce se doresc a fi atinse de fiecare beneficiar de fonduri europene. Pentru asta sunt necesare:
– O bună cunoaştere a legislaţiei privind calitatea în construcţii şi responsabilitatea factorilor implicaţi în proiectarea şi realizarea construcţiilor,
– Dezvoltarea de cunoştinţe privind implementarea proiectelor în construcţii,
– Dezvoltarea de cunoștințe privind monitorizarea pe toata durata de implementare a proiectelor, inclusiv a proiectelor generatoare de venit şi urmărirea realizării indicatorilor prevăzuţi în contractele de finanţare.
– Dezvoltarea de cunoştinţe privind întocmirea documentaţiei de atribuire și a procedurilor de achiziţii publice prevăzute a se derula în cadrul contractelor de finanţare.
– Dezvoltarea de cunoştinţe în ce priveşte sursele de finanţare şi condiţiile acordării acesteia în vederea identificării celei mai potrivite surse de finanţare pentru atingerea obiectivului dorit.
Monitorizarea permanentă a unui proiect este necesară şi are ca obiective principale:
1. Măsurarea progreselor înregistrate raportate la prevederile contractului de finanţare;
2. Culegerea de informaţii în vederea evaluării proiectului, aprecierii modului de derulare;
3. Culegerea de informaţii cu privire la derularea activităţilor prevăzute în proiect, precum şi a aspectelor financiare;
4. Analiza informaţiilor în vederea reducerii efective a apariţiei riscurilor în implementare.
Urmărirea permanentă a progresului unui proiect are ca scop:
1. Identificarea oricărei deviaţii ce ar putea să apară de la indicatorii menţionaţi în proiect;
2. Urmărirea respectării procedurilor de achiziţii;
3. Identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe în vederea informării decidenţilor cu scopul luării măsurilor corective, de sprijinire a implementării în bune condiţii.
Monitorizarea unui proiect cu finanţare nerambursabilă are în vedere următoarele domenii:
1. Monitorizarea progresului tehnic;
2. Monitorizarea financiară – presupune urmărirea încadrării corecte a sumelor în liniile bugetare aprobate, precum şi încadrarea în limitele fiecărei linii bugetare;
3. Monitorizarea de conformitate – presupune verificarea permanentă a respectării regulilor impuse de fiecare program de finanţare în parte.
Monitorizarea permanentă a unui proiect permite managerului de proiect, membrilor echipei de impementare, membrilor parteneriatului să identifice din timp un posibil risc şi să ia măsuri pentru înlăturare acestuia, astfel încât această acţiune proactivă să asigure implementarea cu succes a proiectului.
Având în vedere aceste aspecte, managerul de proiect, managerul financiar, expertul pentru achiziţii publice şi ceilalţi membri ai echipei de implementare trebuie să cunoască temeinic prevederile legislaţiei comunitare şi legislaţiei naţionale specifice, regulile programului de finanţare şi prevederile contractului de finanţare.
Cunoaşterea acestora şi respectarea procedurilor de lucru stabilite de finanţator, asigură atingerea obiectivelor stabilite prin proiect, în perioada de timp stabilită şi ceea ce este foarte important pentru orice Beneficiar de fonduri nerambursabile, obţinerea întregii finanţări stabilite de la semnarea contractului de finanţare, fără aplicarea de corecţii financiare sau stabilirea unor cheltuieli neeligibile.
Codrina Andrioaiei, trainer
