Conflictul de interese – Partea II

Evitarea conflictului de interese este pentru un funcționar public un subiect asupra căruia acesta, trebuie întotdeauna să fie bine informat pentru a se situa în afara unei asemenea posibile situații.
(Numim “funcţionar public” persoană numită într-o funcţie publică în condiţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.)

Evitarea conflictului de interese contribuie la asigurarea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi al autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.

Aceasta înseamnă ca funcționarul public sau persoanele asimilate acestora, în timpul îndeplinirii atribuțiilor specifice, să își desfășoare activitatea în conformitate cu interesul public, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor fără a compromite acest proces prin fapte ce pot avea legături cu interesele personale.

În statele din cadrul Uniunii Europene, conflictul de interese face obiectul unor politici specifice, a unor precizări legislative care au ca scop susținerea integrității precum și susținerea unui proces de luare a deciziilor în mod dezinteresat în cadrul instituțiilor publice.

În România conflictul de interese este o noțiune care a făcut obiectul unor prevederi în mai multe acte normative printre care precizăm :
1. Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal în vigoare de la 1 februarie 2014,
2. Legea 161/2003 actualizată, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,
3. OUG 34/2006, actualizată, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Dintre toate aceste trimiteri amintim definiția dată conflictului de interese conform art. 301 din Noul Cod Penal care prevede că, este conflict de interese:

Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Codrina Andrioaiei, trainer

Facebooktwitterredditpinterestlinkedintumblrmail

About the author: admin

Leave a Reply

Your email address will not be published.